| Denumire științifică | 
			Eucalyptus gunnii | 
		
		
			| Denumire comună | 
			Eucalipt de Tasmania, Eucalipt gunnii | 
		
		
			| Familie | 
			Myrtaceae | 
		
		
			| Tip plantă | 
			Arbore veșnic verde, ornamental, rapid crescător | 
		
		
			| Înălțime la maturitate | 
			10 – 15 m în sol / controlabil în ghiveci | 
		
		
			| Înălțime actuală | 
			cca. 90 cm (în ghiveci C specific, ex. C7–C10) | 
		
		
			| Lățime/coroană | 
			3 – 5 m (în sol) | 
		
		
			| Ritm de creștere | 
			Rapid | 
		
		
			| Frunze | 
			Rotunde (juvenile), gri–albăstrui, aromatice | 
		
		
			| Flori | 
			Rare în climatul temperat, albe sau crem, vara | 
		
		
			| Aromă | 
			Frunzele au un miros proaspăt, mentolat | 
		
		
			| Expunere solară | 
			Soare plin | 
		
		
			| Sol preferat | 
			Bine drenat, nisipos, ușor acid | 
		
		
			| pH sol | 
			Ușor acid – neutru (5.5 – 7) | 
		
		
			| Rezistență la secetă | 
			Foarte bună după aclimatizare | 
		
		
			| Rezistență la ger | 
			Până la -12°C (temporar), protecție iarna recomandată sub -5°C | 
		
		
			| Utilizare | 
			Ghivece mari, solitar, gard viu decorativ, bonsai, plante aromatice | 
		
		
			| Tăiere/formare | 
			Se poate modela și menține compact prin tundere regulată | 
		
		
			| Atrage | 
			Polenizatori, insecte benefice | 
		
		
			| Toxicitate | 
			Frunzele sunt toxice ingerate în cantitate mare |