| Denumire științifică |
Eucalyptus gunnii |
| Denumire comună |
Eucalipt de Tasmania, Eucalipt gunnii |
| Familie |
Myrtaceae |
| Tip plantă |
Arbore veșnic verde, ornamental, rapid crescător |
| Înălțime la maturitate |
10 – 15 m în sol / controlabil în ghiveci |
| Înălțime actuală |
cca. 90 cm (în ghiveci C specific, ex. C7–C10) |
| Lățime/coroană |
3 – 5 m (în sol) |
| Ritm de creștere |
Rapid |
| Frunze |
Rotunde (juvenile), gri–albăstrui, aromatice |
| Flori |
Rare în climatul temperat, albe sau crem, vara |
| Aromă |
Frunzele au un miros proaspăt, mentolat |
| Expunere solară |
Soare plin |
| Sol preferat |
Bine drenat, nisipos, ușor acid |
| pH sol |
Ușor acid – neutru (5.5 – 7) |
| Rezistență la secetă |
Foarte bună după aclimatizare |
| Rezistență la ger |
Până la -12°C (temporar), protecție iarna recomandată sub -5°C |
| Utilizare |
Ghivece mari, solitar, gard viu decorativ, bonsai, plante aromatice |
| Tăiere/formare |
Se poate modela și menține compact prin tundere regulată |
| Atrage |
Polenizatori, insecte benefice |
| Toxicitate |
Frunzele sunt toxice ingerate în cantitate mare |