| Denumire botanică |
Lonicera henryi |
| Denumire populară |
Caprifoi veșnic verde |
| Tip plantă |
Arbust ornamental cățărător, semipersistent/veșnic verde (în funcție de climă) |
| Familie |
Caprifoliaceae |
| Înălțime la maturitate |
4–8 m |
| Lățime la maturitate |
2–3 m |
| Ritm de creștere |
Rapid |
| Frunziș |
Verde închis, lucios, decorativ pe tot parcursul anului în zonele cu ierni blânde |
| Perioada de înflorire |
Iunie – august |
| Flori |
Tubulare, galben-roșiatice, ușor parfumate |
| Fructe |
Bace negre-albăstrui, decorative (necomestibile) |
| Expunere |
Soare sau semiumbră |
| Sol |
Fertil, bine drenat, moderat umed |
| Necesar de apă |
Moderat; udări regulate în primul an după plantare |
| Rezistență la îngheț |
Bună, până la aproximativ -20°C |
| Utilizare |
Pergole, garduri, ziduri, arcade, foișoare, mascarea elementelor inestetice |
| Întreținere |
Redusă; suportă foarte bine tunderea și modelarea |
| Perioada de plantare |
Primăvara și toamna sau pe tot parcursul anului dacă este cultivată la ghiveci și solul nu este înghețat |
| Particularități |
Plantă viguroasă, decorativă prin frunziș și flori, excelentă pentru acoperirea rapidă a suprafețelor verticale și atragerea polenizatorilor. |