| Denumire științifică |
Eucalyptus gunnii |
| Denumire comună |
Eucalipt de Tasmania, arbore de gumă |
| Familie |
Myrtaceae |
| Tip plantă |
Arbore veșnic verde, ornamental, aromatic |
| Înălțime la maturitate |
10 – 15 m (uneori până la 20 m în climat favorabil) |
| Înălțime actuală |
>1,5 – 2 m (plantă mare, semi-matură) |
| Lățime/coroană |
4 – 6 m (natural sau modelat prin tăiere) |
| Ritm de creștere |
Rapid (30–60 cm/an sau mai mult în condiții optime) |
| Frunze juvenile |
Rotunde, albăstrui–gri, foarte aromate |
| Frunze mature |
Alungite, argintii–verzui |
| Flori |
Rare în climatul temperat, albe–crem |
| Aromă |
Miros proaspăt, mentolat – eliberat din frunze |
| Expunere solară |
Soare plin |
| Sol preferat |
Bine drenat, nisipos–argilos, ușor acid |
| pH sol |
5.5 – 7.0 (ușor acid – neutru) |
| Rezistență la secetă |
Ridicată după aclimatizare |
| Rezistență la ger |
Până la -12°C (protejare recomandată iarna în zonele reci) |
| Utilizare |
Arbore solitar, gard viu, ghivece mari, grădini mediteraneene |
| Tăiere/formare |
Se modelează ușor prin tunderi regulate |
| Atrage |
Albine, polenizatori |
| Toxicitate |
Frunzele sunt ușor toxice ingerate în exces |