| Denumire științifică | 
			Eucalyptus gunnii | 
		
		
			| Denumire comună | 
			Eucalipt de Tasmania, arbore de gumă | 
		
		
			| Familie | 
			Myrtaceae | 
		
		
			| Tip plantă | 
			Arbore veșnic verde, ornamental, aromatic | 
		
		
			| Înălțime la maturitate | 
			10 – 15 m (uneori până la 20 m în climat favorabil) | 
		
		
			| Înălțime actuală | 
			>1,5 – 2 m (plantă mare, semi-matură) | 
		
		
			| Lățime/coroană | 
			4 – 6 m (natural sau modelat prin tăiere) | 
		
		
			| Ritm de creștere | 
			Rapid (30–60 cm/an sau mai mult în condiții optime) | 
		
		
			| Frunze juvenile | 
			Rotunde, albăstrui–gri, foarte aromate | 
		
		
			| Frunze mature | 
			Alungite, argintii–verzui | 
		
		
			| Flori | 
			Rare în climatul temperat, albe–crem | 
		
		
			| Aromă | 
			Miros proaspăt, mentolat – eliberat din frunze | 
		
		
			| Expunere solară | 
			Soare plin | 
		
		
			| Sol preferat | 
			Bine drenat, nisipos–argilos, ușor acid | 
		
		
			| pH sol | 
			5.5 – 7.0 (ușor acid – neutru) | 
		
		
			| Rezistență la secetă | 
			Ridicată după aclimatizare | 
		
		
			| Rezistență la ger | 
			Până la -12°C (protejare recomandată iarna în zonele reci) | 
		
		
			| Utilizare | 
			Arbore solitar, gard viu, ghivece mari, grădini mediteraneene | 
		
		
			| Tăiere/formare | 
			Se modelează ușor prin tunderi regulate | 
		
		
			| Atrage | 
			Albine, polenizatori | 
		
		
			| Toxicitate | 
			Frunzele sunt ușor toxice ingerate în exces |